Anisoara Laura Mustetiu (Romania/Australia) is a Romanian poet living in Australia. She studied German literature and Journalism (ILS) in Hamburg and Creative Writing and Business Communication at the Griffith University in Australia. Her poems were published in 2018 and 2019 in various Romanian cultural magazines, such as Confluente literare, Logos si Agape, Armonii culturale, Climate literare, Asi romani and many more. She also writes essays, one of them dedicated to her father was published in 2019 in the Romanian Anthology of Essays “Taina scrisului.” The author is a member of Writers League of Romania and radio presenter and moderator at Radio ProDiaspora with her own show that reflects Australian and Romanian life and culture.

English

 

THE DICE OF FATE

 

After our endless kisses, our young souls,

fell in love, so madly, ah so madly,

without knowing what mystery enthrals,

without understanding love broadly.

Immersed for hours in our feelings,

at the lonely bench, our hopes were bright,

we wished so much, we wished so deeply,

to spend time together, also in the night.

 

We danced so many times, so close, so tight.

I was the ‘Ballerina Girl’, your ‘amour’,

in an unreachable dream without sight,

you were my Knight in Shining Armour.

 

Thus, one day, our love broke down,

despite our feelings that would never die,

you said ‘Goodbye’,

I only smiled,

it was just God who knew it was a lie.

 

And as we understood our faith,

and that in pain our souls will drown,

our hearts were crying:

‘No, is not too late’,

but life just smiled,

the DICE WAS THROWN.

 

 

I AM WAITING FOR YOU

 

I am waiting for you on our bright star,

we called it long time ago ‘Love’;

the silence is touching my soul,

it caresses my heart, its incurable scar.

I am here my love, for so long I stroll,

across the galaxies filled with stars,

and even if I fear you will never come,

I am looking for you so far, so far.

 

I search for you the entire universe,

as my path is guided by a ray of hope,

by a vain dream to find you in space,

my desires were sliding into universe,

like a dancing acrobat on a silky rope.  

 

Sometimes, I won’t see the light, 

but I am not afraid of the dark, my love, 

I close my eyes and see our memories,

and everything becomes so bright.

 

We wanted to know the eternal love,

so looks like, from here, from the height,

sometimes, I come down and my soul,

would fly over oceans as a lonely dove.

Darling, I rest without you on my site,

I lie down on the cold path of our star,

in my dreams, you hold me so tight,

ah, I am looking for you so far, so far.

 

And as the stardust creates a new phantasm,

ah, my soul would mesmerise, 

by believing it’s YOU, a sun that would raise,

but in vain, it’s just a fate’s sarcasm.

And as the warm tears clear my eyes,

the shadow disappears on a galactic way, 

millions and millions of butterflies,

my broken heart will carry away.

 

Exhausted, I lie down

on my lonesome path,

 

I warm up as I dream

how you would kiss me,

now, in starlight my heart will bathe,

darling, I feel deeply you still love me.

 

I am waiting on the star

we saw that night, 

the place you said

we would have a common path,

my love, I will look for you forever,

      I will wait for you…         

my soul and the universe

 

 Translated by the poet

Romanian

 

ZARURILE SORȚII

 

Când azurul cerului ni se scurgea în inimi,

domolindu-ne grațios răscoala pasiunii,

ne încolțeau emoțiile printre dorințe ascunse

în sărutul tremurând sub lumina lunii.

 

Am fi rămas la nesfârșit împletiți în emoții,

eram o iubire pierdută în dorințe răpitoare,

într-un vis himeric cuprins de ghearele sorții,

tu erai ca un soare cu priviri strălucitoare.

 

Dar într-o zi lumina a dispărut ca un mister,

și-un fluture s-a stins într-un amurg de seară,

și parcă și natura tremura și totul devenise ger,

când ai plecat, inima-mi firavă a început să doară.

 

Printre lăcașuri reci, fără iubire, într-un pustiu,

printre manifestări haine și nejustificate,

inima-mi urla speriată: „Nu, nu e târziu!”,

dar soarta zâmbea, zarurile erau deja aruncate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TE AȘTEPT PE O STEA

 

Te aștept pe steaua noastră lucitoare,

pe-o cale stranie şi amăgitoare,

unde liniștea mă alină-n neştire,

pe-o cale eternă, numită „iubire”.

Sunt aici iubitul meu, de atâta timp,

printre miliarde de stele, mă plimb,

și chiar dacă mă tem că nu vei veni,

printre galaxii, o stea voi deveni.

 

Zadarnic încerc să te găsesc în univers,

zadarnic, dorințele păşesc înlăcrimate pe un vers,

doar uneori pe-o rază de speranță fină şi duioasă,

ele dansează ca un acrobat, pe-o funie mătăsoasă.

 

Uneori, nu văd lumina, dar nu mă tem,

amintirile mă ameţesc cu visul lor suprem,

închid ochii și-ţi văd chipul tău frumos,

și totul devine atât de pur şi luminos.

 

Am vrut să cunoaștem iubirea veşnică,

așa arată de aici, o iubire mare, unică,

uneori sufletu-mi coboară pe un dor dulceag,

zboară peste oceane, ca un porumbel pribeag.

Și când un val cosmic creează o noua fantasmă,

ah, sufletul mi-e fascinat de o mireasmă,

crezând că ești TU, un soare care a răsărit,

dar în zadar, este doar un vis nefericit.

 

În timp ce lacrimile calde-mi limpezesc privirea,

umbra dispare pe drumul ei galactic, ca şi amintirea,

pe când mii de fluturi inima-mi rănita vor căra,

mi-e teamă, pe vecie, depărtarea ne va separa.

Obosită mă culc pe calea mea, singuratică,

mă încălzesc cu un vis frumos,

cu iubirea noastră nebunatică,

în lumina stelelor inima mea se va scălda,

și voi simți din nou profund iubirea ta.

 

Te-aştept pe steaua pe care-am văzut-o în acea noapte,

în locul în care mi-ai spus c-avem o cale comună,

iubitul meu, te voi căuta prin șoapte,

te voi aștepta în cosmos, acolo lângă lună.